Ghidul limbajului

Documentația descrie domeniul fixat al prelansării experimentale v0.0.18. Publicarea efectivă și descărcările sunt înregistrate în GitHub Releases. Ghidul introduce sintaxa de bază. Contractul de sintaxă și contractul semantic ale depozitului rămân normative. Acestea sunt fragmente didactice; diferențele sunt descrise la suportul backendurilor.

Variabile și tipuri

name = "Ku"
count:int = 3
ready:bool = true
values:[int] = [1, 2, 3]
count += 1

Prima atribuire declară o variabilă. Tipurile primitive sunt int, float, bool, str și null. Întregii au 64 de biți cu semn; numerele în virgulă mobilă folosesc binary64. Întregii nu devin condiții prin conversie implicită la adevăr.

Funcții și controlul execuției

Acest exemplu complet de bază provine din examples/function.ku:

fn add(a: int, b: int): int {
    return a + b
}

fn main() {
    println(add(10, 20))
}

Ieșire așteptată: 30. Acest fragment de control al execuției poate fi pus în main:

total = 0
for i in 5 {
    total += i
}
if (total == 10) {
    println("sum ok")
}

for i in 5 iterează de la 0 la 4. if și while necesită condiții bool. Folosește acolade pentru mai multe instrucțiuni. Expresiile de ramificare folosesc match; nu există switch.

Proprietate și împrumut doar pentru citire

int, float, bool și null sunt valori Copy. Șirurile, tablourile, obiectele, structurile, enumerările, Results și valorile funcție sunt Owned. Atribuirea și argumentele obișnuite mută implicit valorile deținute. Folosește .clone() când ai nevoie de o valoare independentă. Tasks nu pot fi clonate.

original = "Ku"
copy = original.clone()
println(original)
println(copy)

O funcție sincronă poate declara un parametru împrumutat doar pentru citire:

fn length(&text: str): int {
    return text.len()
}

Apeleaz-o ca length(value), fără & pe argument. Datele împrumutate nu pot fi modificate, mutate în afară sau lăsate să depășească apelul. Combinații precum parametrii async împrumutați nu sunt încă suportate. Împrumutul doar pentru citire nu garantează puritatea arbitrară a funcției.

Structuri, obiecte și module

struct User {
    name: str
    age: int
}

user = User { name: "Ku", age: 1 }
println(user.name)

Obiectele dinamice folosesc { name: "Ku" }. Un index obișnuit de obiect absent produce o eroare. value["name"]? gestionează căutarea prin Result, returnând un KuValue la succes. Folosește .as_str()? sau .as_int()? pentru un tip concret. O cheie absentă nu devine în mod tăcut null.

Importurile bibliotecii standard folosesc căi cu puncte, precum import json from "std.json". Modulele locale pot folosi import math from "./math". Exporturile de nivel superior definite de utilizator încep cu o majusculă ASCII; numele cu literă mică rămân private fișierului.

Erori recuperabile

Tipul returnat T! poate returna T sau Error. ? propagă o eroare recuperabilă; fail creează una:

fn read_name(): str! {
    fail "name missing"
}

fn main() {
    try {
        println(read_name()?)
    } catch (error) {
        println(error.message)
    }
}

Error are câmpurile domain, code și message. Un catch obișnuit nu prinde panic, anularea Task sau depășirea timpului. Curățarea din finally la anulare împarte bugetul unui termen absolut; nu garantează finalizarea oricărei curățări a utilizatorului.

Limitele concurenței

Codul aplicației obține un handle Task de unică folosință apelând un async fn, apoi folosește await. Nu există API-uri de aplicație numite task.spawn, Task.new sau thread.spawn. Interpretorul și submulțimea nativă Task au acoperire diferită. Un exemplu funcțional într-un backend nu dovedește suport complet în altul. Vezi suportul platformelor și backendurilor.